| dc.description | Arhitectura ortodoxä de cult alemnului din a doua jumätate asec. XIV - începutul sec XX reprezintä conceptia despre viziune asupra lumii a poporului ucrainean si est-roman din tinutul bucovinean. Practica construirii §i întretinerii edificiilor de cult din lemn în Bucovina, precum aranjarea §i întemeierea formei, aratä influente atât ale regulamentelor canonice bisericesti, legislative, cât si influentele riturilor sacramentale populäre.
Cea mai expresiva asemanare între influentele canonicä §i traditionala se manifesta în alegerea locului pentru constructie, sfintirea locului, punerea pietrei fundamentale, aducerea jertfei pe soclu, terminarea constructiei, sfintirea Sf.mese si peretilor bisericii.
în crestinism constuirea unei biserici sau a unei locuintei pe un teren de pâmânt mai înalt, simbolizeazâ sfintii munti ai Sionului si Ilionului. Traditia populara märeste însemnatatea sacra a locului înaltat pentru construirea edificiului prin açezarea bisericii în centrul localitatii.
Obiceiul alegerii locului sacral pentru construirea casei de locuinta în acest meleag n-a devenit caracteristic §i pentru zidirea bisericii. La construirea bisericii aceastâ actiune a fost înlocuita eu ritualul curatirii locului de duhul necurat si duhurile cele rele prin sfintirea locului si înaltarea sfintei cruci. Obiceiul binecuvântarii locului pentru zidirea templului, asezarea pietrei fundamentale si sfintirea bisericii nou construite era plätit si slujit de catre preotul împuternicit.
Etapa acoperirii bisericii era determinatä de bunävointä §i de înaltarea crucii forjate pe acoperis sau pe turle, care reprezintä simbolurile sfinte ale crestinismului.
Pe parcursul sec. XV - XVIII dreptul ctitorial de pe vremea imperatorului bizantin Iustinian era baza normativä pentru construirea, întretinerea si restaurarea edificiilor de cult din lenm din Bucovina, acest drept fiind alcatuit dintr-un sir de acte legislative ale voievozilor moldavi. La sfârsitul sec. XVIII autoritatea austriaca a înlocuit Dreptul ctitorial bizantin eu o instituée a patronatului bisericesc, legalizatä de regulamentul tarist. Acest fapt a dus la o dependentâ partiala a procesului de construire si întretinere a bisericilor de proprietarii funciari civili si de Fondul Religiös Ortodox Bucovinean, acesta din urrna formându-1 proprietâtile bisericilor si mänästirilor si fiind sub controlul nemijlocit al tarului.
Pästrarea §i reproducerea modelului arhaic al constructiilor de cuit din lemn în Bucovina erau exprimate de metoda traditionala de ridicare a bisericilor asemänätoare eu cele mai strävechi modele din Bucovina sau de peste hotare.
Planificarea bisericilor din lemn a évoluât de la templurile eu doua încaperi din sec. XIV pâna la edificiile de cuit eu trei încâperi din sec. XX.Evolutia verticalâ a templului constâ în cre§terea înaltimii spatiului interior.
La sfârçitul sec. XV - începutul sec. XX conform cerintelor canonice bisericile aveau tre încâperi: naos, pronaos §i altar (cele mai vechi edificii nu aveau naos). Conform canoanelor si traditiilor patriarhale spatiul liturgie al bisericii era impartit dupa vârsta, sex §i apartenenta sociala a enoriasilor.
Rolul principal în amenajarea canonicâ a templului îi apartinea iconostasului care juca un rol simbolic integral si diferential in timpul slujbei religioase euharistice. Specificul bisericilor bucovinene constâ in coexistera a doua, trei si cinci rânduri de icoane pe catapeteasmâ; in cazul încâlcârii prescriptiilor canonice referitoare la locul subiectelor religioase pe iconostas.
Conform traditiilor populare, iconostasul era construit dintr-o bârnâ acoperitâ eu pânzâ pentru picturi si împodobitâ eu diferite detalii de înrâmare a icoanelor iconostasului.
Transformarea stilurilor artistice profesionale in sculptarea ramurilor, portii, corniselor iconostasului este marcatâ de maniera popularâ.
In interiorul bisericii de lemn sunt atât obiecte de amenajare liturgice, cat si obiecte dâruite de enoriasi.
Pânâ la sfârsitul sec. XIX peretii bisericilor de lemn nu au fost pictati sau vopsiti, partea de sus a peretilor si a uçorilor fund împodobitâ cu incristari.
Sf. pronaos, altarul pentru jertfa, analoghionul, tetrapodurile, rnasuta pentru litie, Sf.masâ, pupitrele dascâlului, strânile, sfesnicele, icoanele, candelabrele etc faceau parte din amenajarea interiorului pentru liturghie.
Pentru amenajarea spatiului liturgie si pentru realizarea proceselor religioase erau folosite obiecte cusute din materie scumpâ (catapeteasmâ, epitafuri, epitrahile, acopereminte pentru Sf.vase).
Pe lângâ obiectele liturgice mai existâ si obiecte ale creatiei populare decorativ-aplicate, donate bisericii de enoriasi (prosoape tesute, broboade, velinte). Obiectele sfinte garnisite §i acoperite, capâtâ o însemnâtate magicâ §i reprezintâ mijlocul de legâturâ dintre donator si lâcasul sfânt.
Toate aceste obiecte înfrumusetate, împreunâ cu iconostasul, icoanele si arhitectura spatiului interior al bisericii, influienteazâ psihologic asupra credinciosilor, reflectându-le simtul înaltei spiritualitâti. Asupra impodobirii artistice a bisericii au lucrat cei mai buni pictori din Bucovina si de peste hotarele ei.
Planificarea spatiului §i amenajarea interiorului clopotnitelor bisericesti sunt determinate de destinarea functional a edificiilor si de nâzuintele estetice ale poporului. Partea de jos a clopotnitei slujea ca depozit pentru pâstrarea bunurilor bisericii, iar in partea de sus erau clopotele. In timpul oficierilor religioase clopotele jucau un roi liturgie important. Numârul clopotelor depindea de posibilitâtile economice ale patronului sau cetâteanului care se ocupa de furnizarea lor. Sâtenii bucovineni credeau in proprietâtile magice ale clopotelor, spre exemplu, clopotele erau mijloc efectiv contra furtunii §i grindinii. In zilele de post clopotele erau inlocuite cu toaca din lemn sau din metal.
Arhitectura bucovineanâ de cult din lemn in a doua jumâtate a sec. XIV - inceputul sec. XX reprezintâ opera monumentalâ a spiritualitâtii poporului ucrainean si est-roman din Bucovina, îmbinând aspectele profesioniste sacrale §i traditional profane ale culturii populare prezentatâ de câtre bucovineni. | uk_UA |
