Limba vorbită reprezintă un concept de o deosebită complexitate, fiind obiectul de studiu nu numai al lingviștilor, ci și al psihologilor sau al sociologilor. Din aceste considerente, studierea variantei vorbite a unei limbi constituie un demers ce necesită o abordare multiplă. Varianta orală a limbii își are propriile sale norme, determinate în primul rând de structura particulară a contextului situațional care îl definește, topicalizarea fiind doar una dintre consecințele aplicării acestor norme.