Relevanţa studiului argumentării în dreptul public este legată de provocările litigiului modern, care necesită noi abordări în construirea unei hotărâri judecătoreşti. Esenţa argumentării juridice este de a oferi argumente juridice convingătoare, dovezi ale corectitudinii soluţionării litigiului în modul propus, înţelegerea conţinutului unei reguli, extinderea acesteia la anumite relaţii şi soluţionarea unei anumite situaţii de viaţă. Argumentarea este o componentă importantă a practicii juridice. Este folosit în pregătirea legilor de către parlament, în redactarea hotărârilor judecătoreşti şi în practica juridică de zi cu zi. Teoria argumentării juridice a fost studiată activ de reprezentanţii ştiinţei juridice străine în ultimii patruzeci de ani, pornind de la ideea că argumentarea raţională este posibilă prin respectarea unui set de reguli, principii şi proceduri. Sarcina de a face justiţia în condiţiile legii poate impune uneori, în special, ca aceste valori, care sunt inerente ordinii constituţionale, dar care nu sunt exprimate sau doar imperfect exprimate în textele recente de lege, să fie divulgate şi executate în prezentul decizii. În prezent, este nevoie ca raţionamentul juridic să fie studiat ştiinţific în forma sa, cu analiza principală a conţinutului de fond al argumentaţiei cu moralitatea, având în vedere provocările constante din justiţia constituţională şi cerinţa judecăţii critice a judecătorilor asupra aplicarea dreptăţii sociale.