| dc.description.abstract | Relevanţa studiului argumentării în dreptul public este legată de provocările
litigiului modern, care necesită noi abordări în construirea unei hotărâri judecătoreşti.
Esenţa argumentării juridice este de a oferi argumente juridice convingătoare, dovezi ale
corectitudinii soluţionării litigiului în modul propus, înţelegerea conţinutului unei reguli,
extinderea acesteia la anumite relaţii şi soluţionarea unei anumite situaţii de viaţă.
Argumentarea este o componentă importantă a practicii juridice. Este folosit în pregătirea
legilor de către parlament, în redactarea hotărârilor judecătoreşti şi în practica juridică de
zi cu zi. Teoria argumentării juridice a fost studiată activ de reprezentanţii ştiinţei juridice
străine în ultimii patruzeci de ani, pornind de la ideea că argumentarea raţională este
posibilă prin respectarea unui set de reguli, principii şi proceduri. Sarcina de a face justiţia
în condiţiile legii poate impune uneori, în special, ca aceste valori, care sunt inerente ordinii
constituţionale, dar care nu sunt exprimate sau doar imperfect exprimate în textele recente
de lege, să fie divulgate şi executate în prezentul decizii. În prezent, este nevoie ca
raţionamentul juridic să fie studiat ştiinţific în forma sa, cu analiza principală a conţinutului
de fond al argumentaţiei cu moralitatea, având în vedere provocările constante din justiţia
constituţională şi cerinţa judecăţii critice a judecătorilor asupra aplicarea dreptăţii sociale. | uk_UA |
