În acest capitol autorul abordează sistemic originea și evoluția ulterioară a educației civice în Ucraina. Autorul generalizează tendinţele principale ale dezvoltării educației civice pentru întreaga perioadă a Independenţei Statului. În primul rând, analizează câteva inițiative individuale și localizate ale unor promotori entuziaști de acest tip de educație, arătând evoluția conținutului politicilor și practicilor educaționale mai amănunțite și cuprinzătoare la nivel național. Capitolul cuprinde atât argumentele pro, cât și dezavantajele drumului pe care îl parcurge Ucraina către o abordare mai consolidată a educației civice. O atenție deosebită este acordată problemelor de securitate și impactului acestora asupra politicii educaționale. În al doilea rând, autorul se referă la inițiativele și experimentele locale și regionale din orașul și regiunea Cernăuți. Regiunea însăși se remarcă prin caracterul său multicultural, care necesită o atitudine deosebită și o atenție specială față de educația noilor cetățeni. Astfel de inițiative au fost caracterizate în detaliu, deoarece prezintă practici noi de experimentare a activităților de predare și învățare. În cele din urmă, unele concluzii conțin propunerile autorului.